Take a look at me now, it is the season of rain

***

The day will never dawn again

Îmi amintesc de tine. Oraşul ăsta era croit pe măsura dragostei. Tu erai croit chiar pe măsura trupului meu. 
Presimţeam că într-o zi ai să te năpusteşti peste mine.

I remember you. This city was tailor-made for love. You fit my body like a glove.
I had no doubt you’d cross my path one day.

Te aşteptam cu o nesfârşită nerăbdare, calmă. Devorează-mă. 

Deformează-mă după chipul tău, pentru ca nimeni altcineva, după tine, să nu mai priceapă cauza unei dorinţe atât de mari.

I waited for you calmly, with boundless impatience. Devour me. 
Deform me to your likeness, so that no one after you will ever again understand the reason for so much desire.

O să rămânem singuri, dragostea mea. Noaptea se va sfârşi. Nu se va mai face ziuă pentru nimeni. 

We’ll be alone, my love. Night will never end. The day will never dawn again on anyone. 

N-o să mai avem nimic altceva de făcut, nimic altceva decât să plângem ziua care a murit. 

Va trece timp. Timp doar.

There’ll be nothing else for us to do but mourn the departed day. 

Time will pass. Only time.

Şi va vei timp. Va veni timp. Când nu vom mai şti deloc să numim ce ne uneşte.
Numele se va şterge treptat din memoria noastră. Apoi, va dispărea complet.

And a time will come when we can no longer name what it is that binds us. 
Its name will gradually be erased from our memory until it vanishes completely.

(Marguerite Duras: Hiroshima, mon amour. A book made into film by Alain Resnais.

Translated into Romanian by Ileana Cantuniari; English translation @ The Criterion Collection)

Over the valley

*